Pe unele bloguri intră mereu aceiași 2, 3 sau 5 oameni, având comentarii scurte, lipsite de mesaj, de tipul ‘încă exist și te mai citesc’, pe alte bloguri, se polemizează în lipsa oricărei mize – adică ‘hai să ne plângem împreună’… În final scopul acestor interacțiuni sunt, cel mai probabil, de restabilire a normalității sociale într-o lume ușor anomică…

Bloguri-le profesioniste, deși unele dintre ele plăcute și interesante, nu generează nici un fel de reacție, parcă ar fi moarte; 

Ceea ce pare să fie elementul stimulativ este autenticitatea și veridicitatea bloger-ilor

Cum ar trebui să alegi ca și client? Care sunt criteriile? Psihologic vorbind probabil că efectele sunt calculabile…totuși, din 20 de fete buluc, cu care te duci? 

În fine, alegi pe cea care este mai insistentă sau categorică, nici vorbă să începi să întrebi despre prețuri în stradă, probabil că s-ar aduna toate în jurul tău și s-ar distra copios….

Odată alegerea făcută o urmezi într-o clădire, cvasi-părăginită, cu multe uși, ca la căminele studențești doar că mai deprimant. Ușă lângă ușă, mașini de scris peste tot, mult fum de țigară, puțini clienți…

În final, îți înmânează profesionist formularul, îți acordă o ultimă consultanță de specialitate, te încarcă cu 45 de lei iar când este nevoită să îți dea restul, se caută în geanta personală, scotocește minute lungi, oftează…clientul însă, de neclinitit, așteaptă zâmbind restul. Cu sentimentul că face ceva rău, o năzbâtie pentru care cel mai probabil va fi mustrat….

Cu cei cinci lei în buzunar, victorios, crezând că justiția s-a înfăptuit relativ, se îndreaptă către mașină, urmându-și ruta sofisticată către autoritățile locale…unde, surpriză, nu poți parca mașini din principiu decât noaptea, între 12 și 2 și în luna iulie, de paște și 1 mai….așa că cei cinci lei se scurg, în urma unei negocieri dure, în buzunarul unui apărător al trotuarului care, în complot cu afacerile locale, îți eliberează un loc de parcare dintr-o mișcare a mâinii..

și uite așa, te bucuri că ai mai rezolvat o problemă fără să întâmpini prea multe dificultăți…..

Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la întâlnirea cu membrii Consiliului Investitorilor Străini
(Bucureşti, 05 mai 2009), preluat de pe

http://bibliotecarul.blogspot.com/2009/05/se-pare-ca-inca-mai-sunt-investitori.html

Și uite așa apar instinctele de cooperare atunci când ai nevoie de ceilalți; mai prost este că ceilalți nu au întotdeauna nevoie de tine, că reciprocitatea este importantă atunci când nu mizezi pe altruism. Altruismul este un bun special, care nu se cumpără, se construiește cu investiții mari și de lungă durată…Buy Romanian!

How sad that ‘Romania – the land of choice ‘ seems too liberal for such an attitude…After all, the choice seems more important. Buy Romanian and choices will vanish pretty soon

Serviciile cu bun simț, discreție și suflet sunt cele mai bune. Adică mă fac să mă simt dorit în calitatea mea de consumator, mi se adresează cu discreție, lăsându-mi libertatea de alegere – de implicare, revenire sau retragere. Simplu, natural, eficace.

 Normalitatea mă relaxează. Normalitatea este normativă, nu statistică. Inutil să spun că normalitatea statistică se substituie celei normative zi de zi, oră de audiență după oră de audiență, cu orice chip și mijloace….

Mai cred eu că serviciile bancare, la fel de mult ca alte categorii de servicii produse pe piață în România- precum sălile de fitness, serviciile medicale, serviciile educaționale, cred că poți trata consumatorul precum angajatul, că ăștia nici nu se suprapun dar nici două categorii cu statut distinct nu sunt. Exploatează-ți angajatul, care va deveni dușmanul nepăsător al clientului, în timp ce ești ocupat să-ți trâmbițezi misiunea firmei, centrată pe nevoile și preferințele clientului. Adică nouă ne pasă de tine, da’ nu ne pasă de cel ce te servește, că prea are pretenții și costurile de elaborare a unei misiuni corporatiste sunt prea mari….

La Bancpost spre exemplu (filiale Kogălniceanu, căci variația e maaaaareee) nu există persoane cu care să poți discuta. Ele discută toate în clișee, în stereotipuri și ori de câte ori ceri ceva ce nu este pre-fabricat îți introduce o foie albă A4 sub nas să scrii tu acolo ce vrei și ei să răspundă în 30 de zile. Apoi, primești recomandate acasă – 1, 2, 3 sau câte sunt necesare să te enerveze suficient de tare (căci te deplasezi până la poștă pentru a afla – surpriză – că Bancpostul ți-a scris și a doua, a treia oară). Conținutul lor este unul formal – prietenos, adică te asigură cu respect că se bucură de cooperarea ta, că sunt de partea ta, că și altă dată îți vor fi utili. Și – ca să te liniștească fără să fie nevoiți să devină substanțiali în comunicare – în final te sună în repetate rânduri – pe mobil sau acasă, rapace, cu experiența omului din vânzări – să îți comunice ultimele produse ale sezonului vară/iarnă sau să îți strice aniversarea urându-ți ‘La mulți ani’; prost este că se obișnuiesc, au normă la sunat, și nu poți refuza telefoanele de felicitare (de crăciun, paște și zile de naștere) decât cu o altă cerere…..

Atât de dați dracu’ sunt cei care -i angajează, ignoră, educă în firme, de se alege prafu’ de ei – din consumatorii sofisticați se transformă în niște angajați frustrați

“On the other hand, it gave me reassurances that our greatest challenge today is governance. Governance that is good, efficient, citizens’ oriented, with evidence and science – based decisions. A recent McKinsey Global institute study has made it clear that consumers are responding to the crisis by experimenting new retail channels, including Internet” 

Why did it took soooo long to realize  that? Is a recession necessary in order  to acknowledge  the incremental changes in consumers’ behaviour?  In fact, in recession times firms need to protect themselves in front of consumers….

VIDEO AUDIO Directorul Centrului European al Consumatorilor din Romania, Razvan Resmerita: Consumatorii romani au unele drepturi mai puternice decat cei din alte state europene

Consumatorul român pare să fie un fericit, se plânge dar are și drepturi, iar timpul și nervii săi – consumate de indolența și nesimțirea unor furnizori sau producători – sunt compensate prin ‘rezolvări amiabile’

Pentru mai multe informații - Descarca emisiunea in format MP3

Consumatorul, ca purtător al cererii, joacă un rol important în mecanismul pieței, constituind elementul de referință al acțiunilor ăntreprinse în procesul de producție și desfacere a mărfurilor (Mesajul președintelui APC ROmânia, pg. 2)

Uuuaauu! Asta da definiție a consumatorului! Nici Adam Smith nu putea formula mai bine și political economically correct. Purtător și referință, ce n-ar da consumatorul român să se simtă ! 

Fără glumă de această dată, o asociație pe gustul meu. Activitatea ei declarată pare destul de importantă, totuși puțin cam formală în raport cu gusturile unui consumator înverșunat. De ce nu mai interactivă? Dezamăgitor este că nicăieri nu apare nici un cuvânt despre rezultatele asociației, ci numai despre activități. 

O organizație de utilitate publică, fie ea și ONG, s-ar legitima cel mai bine prin prezentarea unor rezultate, adică prin prezentarea impactului activităților asupra comunității beneficiare…Altfel, nu  justifică decât finanțarea. 

Și consumul rapoartelor de activitate necesită o oarecare protecție, deși poate fi clasificat ca și ‘consum de lux’….

Așa au apărut ‘complexele’ de servicii medicale private  ….Aici oamenii zâmbesc, investesc în mobilier și în design-ul holurilor de așteptare, îți oferă un respiro și apoi….. hodoronc tronc, consultația s-a încheiat. Medicul rezident trebuie și el să își facă practica undeva, iar medicul primar – dacă nu își cheamă cunoscuții pe gratis și peste rând în cabinet – îți întinde obosit și evident nemulțumit de plata oferită de clinică – cartea sa de vizită, cu indicația ‘căutați-mă la spital pentru control’. În paralel cu ‘clinica reală’ (i.e. medicul și serviciul său), clinica virtuală (i.e. afacerea și marketing-ul unui serviciu neasimilat) emite obsesiv mesajul orientării și grijii față de client. 

Mai toate marile lanțuri de clinici bucureștene – Medicover dar și CMU – se află în această situație ingrată, de a nu da doi bani pe furnizorii propriu-ziși de servicii medicale, adică medicii. Dacă e afacere, păi să fie și profitul pe măsură!

Cabinetele private individuale par o soluție mai bună. În aparență, căci în fapt…..majoritatea  micilor afaceri private, suferă de altă problemă, greu de suportat dacă dorești asigurări private sau ești asigurat în sistem privat: lipsa bonurilor fiscale sau a chitanțelor. Plătești și pleci! La ce ți-ar trebui o dovadă scrisă a faptului că ai plătit?! Greu și câteodată cu jenă smulgi o chitanță pentru ceea ce ai achitat.

Culmea perversiunii este însă atunci când ambele situații sunt întâlnite simultan. Ca în cazul clinicii EUROMED (str. Părintele Galeriu). Acolo să nici nu îți treacă prin cap să ceri chitanță sau bon fiscal!! Acolo ‘managementul a solicitat expres’ ca bonul fiscal să fie atașat de recepționeră la actele contabile…..

Ce se va schimba oare mai întâi: mentalitatea ‘antreprenorilor ‘din domeniul serviciilor medicale, consumatorii sau recepționera?

În București serviciile medicale decente nu pot fi încă cumpărate. Într-un mod bizar, trebuie să le meriți…